Diminetile noastre

Un westie se trezeste intotdeauna primul. Vine si se pozitioneaza ca un popandau langa patul tau si te trezesti vrand nevrand pentru ca te simti fixat cu privirea. Pentru ca doarme cand este singur, un westie are suficient timp de oferit celorlalti atunci cand ii prinde prin preajma. Asa ca se trezeste devreme. Sta si te fixeaza si tu te trezesti. Vesel nevoie mare – el, eu – obosita inca, incercam s aimpac si capra si varza, respectiv sa stau si cu el, dar si sa prind 30 de minute de somn in plus. Asa ca imi taram oasele pe canapeaua din living, iar ghemul alb – dupa mine. Cu putin ajutor, doar in primele zile pentru ca ulterior a invatat sa sara singur in pat, ajungea langa mine. Si de aici, diferenta dintre un westie si o pisica devine insesizabila. Aky se aseza direct pe gatul, ca un guler de blana alba. Apoi in cap, apoi pe spatarul canapelei, din nou in capul meu, pentru ca la finalul celor cateva minute  – in care micul urs ma calca la propriu cu labutele lui – sa odihneasca pe cosul pieptului.  Desigur, dovezile de afectiune ale unui westie sunt si umede. Asa ca limba lui mica si roz ma spala in fiecare dimineata pe fata. Daca se convinge ca nu dormi, un westie devine o torpila. Topaie in jurul tau sa-i dai de mancare si e dornic din nou de afectiune si atentie. Asa ca nu trebuie sa mire pe nimeni daca vine sa fie luat permanent in brate. Acum s-a schimbat nitel povestea. De fapt, de o luna, de cand a constientizat ca pi se face afara. Functionam al trezire cu Aky pe post de ceas. 7 30 – 8 00 este intervalul in care ne da desteptarea. In week end insa are bun simt. Ne lasa pana la 9 00 sau, dupa caz, cand are si el un interes dictat de oboseala, la 10 30. Deci, popandau a ramas. Acum ca a crescut, vine si da cu labuta. Cum iti prinde o mana sau un picior afara vine si apuca. Cu dintii sau cu gherutele. Trage de tine. Daca te vede cumva ca ai deschis ochii, pana aici ti-a fost. Te ridici ca n-are stare. Pe pilot automat, imbracarea, punga pentru afara – de adunat oarsce chestii pe care le produce dimineata si seara, si in anumite zile si cand merge intr-un loc nou – , lesa si afara cu noi. Dupa care, la intoarcere, baia pe labute si mancarea. Despre cum l-am invatat sa manance intr-un post viitor.

Cand A. pleaca, e vremea pentru o noua iesire afara. E foarte mandru cand mergem toti trei la plimbare, fie ca e vorba de o iesire in parc, ori de mers la cumparaturi. Sau la cofetarie, la Coana Mare, unde are voie inauntru. 

Reclame

Istorii

Imagini din istoria noastra personala. Incerc o ordine relativ cronologica. Asa arata Aky la inceput, fotografia de prezentare.  Dupa prima baie, cand a facut cunostinta cu uscatorul de par. De cand e la noi insa Aky este uscat doar cu prosopul. Il infasor bine, il sterg pe labutze si ii masez bine burtica si spatele. Oricum, urmeaza tura lui si sedinta lui de stergere. Dupa ce se freaca de orice ii iese in cale, are chef de joaca. E foarte vesel si musca incetisor de tine pentru a te invita sa te transformi in partenerul lui. Sta cuminte la baie. E o bucurie sa il speli. In ziua in care „Gandul” si-a schimbat formatul l-am luat cu mine la redactie. Cu cosulet cu tot. Fireste, si-a marcat locul, a aspirat biroul si seara a varsat. Nu-l luati niciodata, in primele zile de socializare, intr-un mediu aglomerat. Nu ca-i displace, dar il oboseste foarte tare si are o gramada de stimului. Nu stie la ce sa renunte, de cine sa asculte. In plus, e bulversat pentru ca nu intelege care este locul lui. Daca vrei sa-i ocupi atentia, da-i o sticla de plaastic

Cadou de Martisor

Aky a venit la noi cu un „trusou”. Si cu multa grija si cu ganduri bune. L-am primit de la Gabi si prietena lui. Ei au fost cei care l-au luat de la o canisa din Alba Iulia, ei s-au ocupat ca micul pui de westie sa fie vaccinat, sa aiba carnet de sanatate, un cosulet roz cu rosu in care sa stea, jucarii, termomentru, scutece, biscuiti, bobite, vitamine, solutie pentru urechi, sampon, solutie pentru curatat covoarele si o alta care, odata pulverizata, sa-l impiedice sa-si marcheze teritoriul.

Cand mi l-au dat pe Aky, mi-au oferit toate astea, inclusiv castronelul in care puppy-ul a mancat si a baut cat a locuit cu ei. Tot ei m-au ajutat cu informatii: „a avut febra”, „i-au curs urechile”, „vitaminele le ia zilnic”. Si tot lor le spun din ultima zi din februarie tot ce face Aky.

Pentru tot ce au facut pentru el si pentru noi, le multumesc aici. Gabi s-a despartit de Aky plangand. L-au luat pentru ca si l-au dorit, dar goana nebuna si ritmul in care amandoi lucreaza i-au facut sa inteleaga ca nu-i pot da decat cateva ore, putine, de atentie pe zi. Au decis ca-i mai bine pentru catelus sa-i gaseasca o alta familie.

Snurul de martisor cu care se juca cand era pui il are si acum. E in cosul lui, acelasi cos cumparat de Gabi. Cum tot de atunci are si o parte din jucarii. I-am imbogatit colectia, iar el ca un westie strangator si pastrator si le tine aproape. La un moment dat am pus la cale o intalnire, care ne-a adus tuturor bucurie. Urmatorul post? O selectie de imagini cu „istorie”