Un westie se trezeste intotdeauna primul. Vine si se pozitioneaza ca un popandau langa patul tau si te trezesti vrand nevrand pentru ca te simti fixat cu privirea. Pentru ca doarme cand este singur, un westie are suficient timp de oferit celorlalti atunci cand ii prinde prin preajma. Asa ca se trezeste devreme. Sta si te fixeaza si tu te trezesti. Vesel nevoie mare – el, eu – obosita inca, incercam s aimpac si capra si varza, respectiv sa stau si cu el, dar si sa prind 30 de minute de somn in plus. Asa ca imi taram oasele pe canapeaua din living, iar ghemul alb – dupa mine. Cu putin ajutor, doar in primele zile pentru ca ulterior a invatat sa sara singur in pat, ajungea langa mine. Si de aici, diferenta dintre un westie si o pisica devine insesizabila. Aky se aseza direct pe gatul, ca un guler de blana alba. Apoi in cap, apoi pe spatarul canapelei, din nou in capul meu, pentru ca la finalul celor cateva minute – in care micul urs ma calca la propriu cu labutele lui – sa odihneasca pe cosul pieptului. Desigur, dovezile de afectiune ale unui westie sunt si umede. Asa ca limba lui mica si roz ma spala in fiecare dimineata pe fata. Daca se convinge ca nu dormi, un westie devine o torpila. Topaie in jurul tau sa-i dai de mancare si e dornic din nou de afectiune si atentie. Asa ca nu trebuie sa mire pe nimeni daca vine sa fie luat permanent in brate. Acum s-a schimbat nitel povestea. De fapt, de o luna, de cand a constientizat ca pi se face afara. Functionam al trezire cu Aky pe post de ceas. 7 30 – 8 00 este intervalul in care ne da desteptarea. In week end insa are bun simt. Ne lasa pana la 9 00 sau, dupa caz, cand are si el un interes dictat de oboseala, la 10 30. Deci, popandau a ramas. Acum ca a crescut, vine si da cu labuta. Cum iti prinde o mana sau un picior afara vine si apuca. Cu dintii sau cu gherutele. Trage de tine. Daca te vede cumva ca ai deschis ochii, pana aici ti-a fost. Te ridici ca n-are stare. Pe pilot automat, imbracarea, punga pentru afara – de adunat oarsce chestii pe care le produce dimineata si seara, si in anumite zile si cand merge intr-un loc nou – , lesa si afara cu noi. Dupa care, la intoarcere, baia pe labute si mancarea. Despre cum l-am invatat sa manance intr-un post viitor.
Cand A. pleaca, e vremea pentru o noua iesire afara. E foarte mandru cand mergem toti trei la plimbare, fie ca e vorba de o iesire in parc, ori de mers la cumparaturi. Sau la cofetarie, la Coana Mare, unde are voie inauntru.