Aky a venit la noi cu un „trusou”. Si cu multa grija si cu ganduri bune. L-am primit de la Gabi si prietena lui. Ei au fost cei care l-au luat de la o canisa din Alba Iulia, ei s-au ocupat ca micul pui de westie sa fie vaccinat, sa aiba carnet de sanatate, un cosulet roz cu rosu in care sa stea, jucarii, termomentru, scutece, biscuiti, bobite, vitamine, solutie pentru urechi, sampon, solutie pentru curatat covoarele si o alta care, odata pulverizata, sa-l impiedice sa-si marcheze teritoriul.

Cand mi l-au dat pe Aky, mi-au oferit toate astea, inclusiv castronelul in care puppy-ul a mancat si a baut cat a locuit cu ei. Tot ei m-au ajutat cu informatii: „a avut febra”, „i-au curs urechile”, „vitaminele le ia zilnic”. Si tot lor le spun din ultima zi din februarie tot ce face Aky.

Pentru tot ce au facut pentru el si pentru noi, le multumesc aici. Gabi s-a despartit de Aky plangand. L-au luat pentru ca si l-au dorit, dar goana nebuna si ritmul in care amandoi lucreaza i-au facut sa inteleaga ca nu-i pot da decat cateva ore, putine, de atentie pe zi. Au decis ca-i mai bine pentru catelus sa-i gaseasca o alta familie.

Snurul de martisor cu care se juca cand era pui il are si acum. E in cosul lui, acelasi cos cumparat de Gabi. Cum tot de atunci are si o parte din jucarii. I-am imbogatit colectia, iar el ca un westie strangator si pastrator si le tine aproape. La un moment dat am pus la cale o intalnire, care ne-a adus tuturor bucurie. Urmatorul post? O selectie de imagini cu „istorie”