Aky a venit in viata noastra pe neasteptate. Cu o zi inainte de Martisor. Am mers sa-l cunosc si, la intalnire, ghemul de puf alb mi-a fost pus in brate. Mi-a tras o limba peste fata , dar asta nu mi-a anesteziat intr-atat simturile incat sa nu realizez ca putea a pipi. De-a dreptul.

E pui, mi-am zis, si l-am luat. Doar nu aveam sa ma opresc la miros. In fond, poate fi spalat. Ceea ce am si facut, dar mirosul i-a disparut abia dupa al treilea spalat.

Oricum, nu va iluzionati. Cat timp este mic si face pi oriunde vede cu ochii sau unde ii este amenjat un loc, va calca inevitabil in spatiul acela. Oir se va aseza chiar in mijlocul operei pentru a fi admirat.

Asadar, fara sperante in ceea ce priveste mirosul in primele luni de viata. Vazut, pupat, luat. Asa a ajuns Aky in casa noastra si s-a prins din prima cine e seful.

Ca a avut personalitate s-a vazut din prima. S-a bagat la castronul lui Joy, un pechinez de exceptie care, cu intelepciune, l-a lasat sa-i ia fata la castronul cu boabe.

Iata dovada. Aky, la acel moment, lasa lumea intreaga pentru un castron cu boabe. Ar fi mancat orice, oricat, pe nerasuflate.castronul

De atunci insa, de la povestea cu castronul, Joy avea sa cedeze in fata lui Aky. Il ignora cand il intalneste, il maraie, e enervat de el si cateodata, e drept, rar, interesat.

Pana la urma sper ca se vor iubi. Deocamdata se tolereaza. Aky incearca sa-l transforme intr-un tovaras de joaca si, cand merg impreuna in parc, intr-un model.

Asta asa, ca o paranteza.

Privindu-i uneori impreuna intelegi ca se tolereaza.

banca