N-am mai scris de multa vreme, timp in care Aky a avut ceva aventuri: a fost racit – rinita purulenta a fost diagnosticul, a implinit 11 luni – si a primit o blanita noua, a ajuns la o noua faza in relatia cu Tasha – care-i aduce osul, il lasa sa bea apa din frapiera ei, ba chiar il lasa sa stea si pe salteaua ei si ne-a dovedit inca odata ca poate fi razbunator cand vrea. Dar sa le iau pe rand:
1. Rinita purulenta. Pentru ca l-am lasat sa stea cu capul pe geamul masinii intr-o seara, Aky a fornait a doua zi. Ii curgea nasucul si stranuta. Am sunat medicul si ne-a chemat la cabinet. Dupa ce i-a luat febra, 39.9 „semn de infectie”, si i-a vazut mucisorii galbeni imprastiati pe masuta de faianta, domnisoara doctor a rostit: rinita purulenta. Cu un tampon imbibat in albastru d emetil i-a colorat amigdalele, i-a dat in exterior in dreptul ganglionilor cu iod si i-a administrat un antibiotic si o injectie subcutanat. Trei seri la rand aceeasi poveste, dupa care pufuletele a luat antibiotic oral 7 zile. N-a avut voie sa se joace cu Tasha cateva zile, ca sa nu-i dea si ei. A fost cam greu. Din a patra zi i-am lasat sa se joace impreuna.
2. 11 luni. Pufulete a implinit 11 luni si a primit o salteluta de blana artificiala de ziua lui. Ca sa nu mai stea pe jos, ca sa nu raceasca, ca nu mai avea blana de oaie (o pishorcise cand a fost racit), ca pur si simplu mi-a placut blanita – motive pentru un cadou nou.
3. Razbunatorul. Aky ne-a demonstrat ca are memorie. Cand Adi pleaca si-l lasa singur, ii mananca cd-urile. Cand plec eu si nu-l duc afara a doua oara in cursul diminetii, cum avem deja tabieturi, rontaie tot ce prinde. Tot ce e al meu. Dupa fiecare episod, avem o „discutie”. Eu sunt mai atenta, iar el mai cuminte si cu si mai mare chef de joaca.
4. Relatia cu Tasha a evoluat. In fiecare zi, ne vedem. Mai mult la joaca decat la plimbare. Cred ca Aky e fericit cand se joaca cu Tasha, cand alearga amandoi in curte, cand se bat pentru un baton verde de curatat dintii, pe un os ori pe ce gasesc ei. Lucrurile se desfasoara in felul urmator: el trage stanga cand iesim afara. Stanga pentru ca e drumul spre curtea Tashei. Si o ia la fuga, iar eu – dupa el. Odata intrati in curte, incepe aventura. Ea il asteapta docila si fericita pe trepte. Lasa capul in jos, ca si cum nu i-ar veni a crede, si-l priveste cum se apropie de ea. De fapt, el ii vaneaza castronul cu boabe. Sau oasele Tashei, sau coltul de paine. Pana ma reped eu la castron sa-l fac sa dispara din raza lui Aky, el inhata un os mare de vita. Si se pune pe ros in timp ce maraie nemultumit daca incerci sa te apropii. Sta asezat confortabil pe salteaua Tashei si se intoarce cu fundul la noi. Exista si varianta b). Cand nu are oase, boabe sau alti stimuli, incepe topaiala si chiraiala. Amandoi se alearga, sar unul peste altul, se musca d egat, de falci, de urechi si de obraji. Niciunul nu se lasa. El oracaie ca sa-mi atraga atentia, ea il latra ca sa-l cheme la joaca. Sunt comici. Se poate intampla ca ea sa-l momeasca si sa-i dea ceva din bunatatile ei pe care le ascunde la copac: cum ar fi un os mai vechi, ingropat. Cand i-am povestit astazi dr. Ionescu cam care-i relatia dintre ei, doctorul Ionescu ne-a spus ca probabil Tasha il considera pe Aky „puiul ei”: „Uite, ii tot dau lu asta sa mamance si nu mai creste”. Asta-i si motivul pentru care e atat de intelegatoare cu el. In schimb, lui Aky i-a zis ca are o prietena „cam frumoasa”. Haios vetul nostru. Ne face sa ne simtim speciali.
Apropo, Aky are 11 luni si 8,4 kg, in vreme ce Tashi are aproape 6 luni si 32 kg.
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Jurnalul unui Westie 