În week-end am plecat cu Aky la munte, la Breaza. Mai mult, ghemotocul alb (gălbui după excursia asta) a testat traiul eco într-o căsuță din materiale naturale.

Aky – testând căsuța lui Bobiță

Bucurie mare pentru el, căci că a avut o grădina imensă la picioare și, mai mult decât atât, a găsit la gazdele noastre alți patru căței, posibili parteneri de joacă. Cu unul s-a mirosit, dar din motive de mârâit, dimensiune, sociabilitate, Aky s-a lăsat păgubaș.

De altfel, pe parcursul șederii, Aky și Hans n-au mai avut treabă unul cu celălalt.

Așadar, au mai rămas doar trei posibili parteneri – doi comunitari, cărora Aky le-a și inspectat locuințele, și un cocker – stăpânul casei, dornic să nu împartă cu niciun alt flocos afecțiunea tuturor celor prezenți.

Aky își face repede prieteni. Pentru el nu contează mărimea, culoarea, mirosul, rasa sau tunsoarea. Dacă ai chef de joacă ești prietenul lui.

Mai pe seară am ieșit la o plimbare cu A. și l-am luat și pe Aky. Am avut vreo 5 kilometri de mers pe jos pe drumul principal din Breaza, motiv pentru westie să se miroasă ori să se mire de toți cățelușii care îi lăutrau sau miroseau de după gard. Ne-am gândit că Aky e probabil foarte fericit și-și spune că de mult nu a mai avut o zi de parc atât de lungă. 

Pe seară însă, lucrurile s-au schimbat. Cockerul a vrut să demonstreze cine e stăpânul în curte și s-a repezit la Aky înghesuindu-l într-o tufă de flori.

S-a auzit un lătrat pe două tonuri și l-am luat pe Aky pe sus din încleștarea cu auriul. Westie-ul meu s-a ales cu o urechiușă ciupită. Cum eram în deplasare și nu aveam cum să-l doftoricesc, i-am curățat urechea cu un șervețel cu apă și apoi i-am aplicat Mibazol, un unguent cu antibiotic, pentru uz veterinar.

Nu l-am mai lăsat să iasă din casă, iar auriul a fost pedepsit, asta după ce în cursul zilei mai fusese certat de părinții lui că nu a fost tocmai cuminte.

Duminică dimineața l-am ținut pe Aky mai mult legat, el neînțelegând de ce parcul nu-i mai aparținea. Și cum probabil rămăseseră treburi nerezolvate, ca între băieți, de cu o zi înainte, duminică i-ar s-au luat la harță, de data asta fără sânge pentru că i-am separat imediat.

Nu știu cum aș fi reacționat dacă ar fi fost o bătaie între doi copii, între al nostru și al lor. Cum reacționezi și cum gestionezi un asfel de conflict?

Bobiță găzduindu-l pe Aky

Închei într-o notă optimistă – un westie ține la drumeții. Ar fi mers probabil alături de noi alți 5 kilometri pe jos la întoarcere fără probleme, fascinat de mirosuri și de noutate. Noi însă am cedat și, ca să încurajăm micii întreprinzători locali, am luat un taxi la întoarcerea la vilă.