De mai bine de un an de când Aky ne are și noi îl avem pe el nu s-a întâmplat să stăm despărțiți. Acum s-a întâmplat să stea o săptămână fără mine, timp în care m-a tot așteptat seară de seară lângă ușă și ori de câte ori îmi auzea vocea la telefon pe specker strigându-l era nelămurit de unde vin și de ce nu apar.

Când m-a văzut azi s-a bucurat atât de tăcut și de cald că m-a topit. A stat toată după amiaza pe mine și tot venea cu boticul să-mi dea mâna la o parte ca să-l mângâi. Deh!

Alinturile noastre. Astă seară l-am spălat că prea mirosea a purcel și a pește, pentru că, în tot timpul ăsta domnul Aky a fost răsfățat cu somon D/D plus bobițe.

Postez câteva imagini cu westie-ul nebun în timp ce îmi scotocea prin bagaje și îmi mirosea jeanșii ca să știe el pe unde am fost și cu ce mirosuri noi m-am întors acasă.

Aky în geamantan