Etichete

, , ,


7 decembrie. Astăzi am fost cu Aky la o domnișoară westie acasă, ca să se cunoască. A fost o întâlnire aranjată, pe românește.

Dar nu a fost deloc simplu.

S-au plăcut, dar a fost o întâlnire fără finalizare. Aky i-a inspectat casa, i-a băut apa, s-a urcat pe canapeaua ei, a făcut și pipi pe fotoliul de piele, de două ori, deși l-am lăudat gazdei spunând că Aky e cuminte și că nu-și marchează teritoriul. Nu știam ce zic. Până azi nu a făcut totuși, deci nu mințisem…

Ca și cum toate astea nu ar fi fost de ajuns, i-a mâncat domniței Kara și bobițele din bol. În rest, nimic.  A pupat-o, a mirosit-o, a miorlăit în preajma ei, ba chiar s-a arătat interesat și de papagalii familiei.

Și din nou gazda, drăguță, ca să nu-l streseze pe Aky, a mutat colivia păsărilor din living în bucătărie.

Fără succes însă. Aky e prea tânăr. Cert e un lucru. A plăcut-o pe Kara. Nici el nu i-a fost indiferent.

Și, ca o ciudățenie: știam că Aky scoate niște sunete ciudate când se îndrăgostește, dar se pare că și fetițele westie își schimbă vocea. Kara scotea un fel de mormăit, ca un ursuleț alb în miniatură.

Imaginile de mai sus sunt de astă seară, la întoarcerea acasă. Aky avea o privire așa…nostalgică, nu vi se pare? Cred că era epuizat de dragoste…