Etichete

, , ,


Pentru că nu a fost scos afară la ora 7.00, oră la care de regulă, face plimbarea de seară, domnul Aky a trântit un pișu lunguieț pe parchetul din living.

A fost o premieră pentru că westie-ul nu ne-a făcut astfel de surprize, cu excepția singurei dăți când s-a scăpta pe el, acum un an, după tratamentul cu antibiotic. Și atunci am fost avertizată de medic că este o reacție normală.

Așa că am luat mopul și am curățat, iar el și-a făcut plimbarea cu A., care, firește, a fost supărat pe ghemul răzbunător.

Sper pentru mine și pentru el ca acesta să fi fost un episod singular. Altfel, Aky și-a creat un obicei care ține, zic eu, doar de alint. Când vrea afară, – și dacă e după el stabilim rețedința pe orice maidan, tarla, trotuar, câmp, grădină sau plajă, – vine peste noi, la propriu, pe care găsește liber și acasă, și se pune pe lins. Spală mâini sau își face loc în brațele tale cu boticul, se înghesuie, doar să te scoată din ale tale. Ăsta-i semnul că vrea afară.

Iar noi ne supunem…