Din nou îndrăgostit

Nu știu cum face Aky, dar se îndrăgostește mereu de fata nepotrivită. Acum a făcut o fixație pentru o pitică roșcată, gen pechinez, din spatele unui gard metalic verde.

Suspină, îi udă gardul și stă tâmpit, la pândă, cu coada în sus, privind printr-o fantă mică, până ce drăguța lui apare în curte.

Dacă are noroc, micuța apare iar el îi fură o atingere de nas pe sub poartă. Dacă nu, stă lipit de gard, iar eu – agățată de lesă.

Azi s-a întâmplat neprevăzutul. Cineva a deschis poarta și l-a lăsat pe Aky să intre în curtea duduii preț de câteva secunde. A fost fericit. Dar atât de puțin…

Publicitate

Cât de deștept este un westie

Etichete

destept, pufuleti, spalat, westie

Atenție! Ăsta este un post doar pentru cei care au acasă un suflețel, fie el pisică, câine, pește, pasăre, canar, papagal sau gândac de bucătărie. Doar pentru cei care au un prieten necuvântător pentru care stau așa, ca tâmpiții, și se minunează, cu care se joacă, se distrează, cu care se bucură, ori vorbesc, ori borborosesc măscări prin casă.

Pentru ceilalți, cu respect, nu este acest post.

Oamenii raționali, care nu se pisicesc, nu se mianunesc, nu se înduioșează la ghemurile denumite generic „pufoșenii”, care nu visează să salveze cățeii de la Glina, de exemplu, și care nici nu dau Share pe Facebook la fotografii cu animale rănite, bătute, pierdute, abuzate,înfometate ori pur și simplu minunate, sunt invitați să ignore postarea.

Ăsta este un post gen laudatio, laudatio pentru domnul Aky, care mâine-poimâine se pregătește de aniversare, iar noi -pe lângă el.

Pe lângă prostiile pe care le face, gen căutat în coșul de gunoi și înșirat  chestii prin bucătărie – de fiecare dată sunt extrase din coș DOAR obiectele, hărtiile și ambalajele pe care EU le-am aruncat -, westie-ul Aky este minunat.

A. a decretat în urmă cu câteva minute că Aky înțelege foarte bine tot ceea ce îi spui, chiar și atunci când vorbești despre el.

Chiar și atunci când îi spui că miroase a pufuleți. Pentru că Da, Aky miroase ca o pungă de pufuleți galben- auriu abia desfăcută. Așa miroase el acum.

Să și explic. Am fost afară seara, chiar în seara asta, potrivit ritualului nostru nescris. Seara, când vin acasă, regula e să mai facem împreună o mini-plimbare. Mai lungă sau mai scurtă după caz. Pentru că a dat frigul, iar eu vin frântă, mini-plimbarea e un fel de vânzoleală pe lângă casă, în părculeț și pe una-două străduțe. În fine.

Cum tocmai a plouat nițel, e firesc ca afară să fie ud, iar domnul Aky să se murdărească ușurel pe lăbuțe, plus burtică. Astă-seară, la întoarcerea acasă, s-a repezit glonț la castronelul cu boabe, prevăzător.

Mustrat probabil de conșiință, după nici 2 minute, a lăsat boabele și a intrat singur în baie țopăind pe lângă cadă, semn că ar vrea să fie curățat.

Jos pălăria, domnule Aky! Ți-a intrat în reflex să faci duș.

În timp ce îl ștergeam, la final, am auzit replica lui A.: „Să știi că înțelege foarte bine tot ce-i spui! A auzit când i-am spus că miroase a pufuleți”.

:)) V-am zis că nu-i o postare pentru toată lumea…