Etichete


Până să ne mutăm într-un nou cartier nu prea socializam cu westie, pentru că în zona în care locuiam nu prea erau. Cu excepția lui Oscar, cu care ne întâlneam rar și atunci preț de câteva minute: prilej de politețuri între cele noi, bipedele, și de mirosit cozile și boticurile, păroșii – flocoșii.

Acum, altfel stau lucrurile. La o primă numărătoare am strâns opt westie în zona Câmpia Libertății. Zilele trecute am mai zarit un exemplar, mascul, tare cuminte, iar azi l-am întâlnit pe Ask, prieten al blogului nostru.

Așadar adunăm experiență. Și informații, pentru că părerile sunt împărțite. Cică westie’s n-ar fi tocmai prietenosi între ei.

Nu împărtășesc această teorie, însă. Cred că, în realitate, e vorba „de chimie” și de educație.

Avem deja, din teste, trei westie’s cu care ne plimbăm și socializăm fără probleme – Hugo, Ozzy și Boris. Azi am încercat cu micuțul Ask, extrem de gălăgios și de gelos. N-a prea ținut, deși Aky și-a menținut calmul. Ba chiar l-am rugat să se ducă să miroasă florile, iar el m-a ascultat docil. Deh, s-a înțelepțit și el:) M-am bucurat că e calm când vede un alt cățeluș lătrând – recunosc, povestea cu calmul nu ține când e la el acasă. Au fost benefice plimbările prin fața curților pline cu căței și dulăi făcute în copilăria lui Akyduzzu. Și faptul că îi vorbeam repetându-i ca unui copil Calm, Aky, calm.

Atent la vocea mea și la comenzi uita de lătrăturile de dincolo de gard. Iar bravo rostit la final, după ce depășisem împreună sursa de zgomot probabil că i-a rămas acolo, undeva, întipărit.

Sunt mândră de puiul meu.

Așteptăm întâlnirea de pe 25 mai, ora 11.00, din Parcul Izvor