19 Miercuri iun. 2013
Posted in Despre Westie
Cat poti sta afara cu un westie? Cat vrea el. Are resurse nebanuite. De amusinat, de cotrobait, de latrat, de mustacit, de contemplat, de cercetat – broaste, muste, gandaci, gropi, iarba, fire, fibre…
E miezul noptii, sta la picioarele mele si latra tot ce misca. Abia acum deprind sensul expresiei latra cainii in Giurgiu:)
19 Miercuri iun. 2013
Posted in Despre Westie
Zile grele pentru Aky si pentru noi. De o saptamana mergem zi de zi la medic. Din cauza unui ardei verde, crud, pe care i l-am dat domnului Aky care isi gasea de lucru printre picioarele mele. Mare prostie am facut, pentru ca bucata cu pricina avea sa-i declanseze din nou vechea gastrita. Dupa ce-a ingerat cu pofta-i caracteristica bucatele mici de ardei a doua zi a fost extrem de apatic. Ce a urmat apoi pare un cosmar. A varsat. Mult. Bila, spuma, galben, albus de ou..toti cei care stiu ce inseamna voma unui catelus inteleg. Normal, l-am dus la medic, tot la Isravet unde, in urma cu doi ani, una dintre doctorite m-a trimis acasa, cand Aky avea aceleasi simptome, incurajandu-ma: Ne-au venit azi numai pisicute si catelusi cu voma. Noroc ca am ajuns la Armeneasca si noroc ca doctorul de acolo, in garda, i-a facut rapid analizele de sange si l-a pus pe perfuzii. Ei bine, am cazut pentru a doua oara in greseala si am mers la Isravet, unde am dat peste o alta doctorita tanara. I-a facut un pansament gastric si un antiinflamator si ne-a trimis acasa. In ziua a doua de mers la ea, ne-a mai dat un antibiotic si un anti-vomitiv, vazand ca Aky e tot rau. In ziua a treia l-a injectat din nou, dar catelusul nostru nu dadea semne ca se inzdraveneste. Dimpotriva. In ziua a patra, duminica, o doamna minunata a pus mana pe telefon si ne-a trimis pe sus la un alt cabinet veterinar unde lui Aky i s-a facut echografie, apoi i s-a luat sange si, in urma unui examen clinic, i s-a administrat un tratament. Prima concluzie – gastrita cronica. Si colecist marit. Si analize de sange care indicau o infectie. Luni, marti si miercuri am fost cu regularitate la Coravet, la tratament. Azi, dupa a patea zi, si a patra de mers la dr. Andreescu Aky pare ca e bine. Latra de mama focului si mai nou a mancat o broasca. A doua din viata lui. I-o face bine la gastrita?
Acum, dincolo de delicatesa, tinem cu dintii de tratament – antibiotic si protector hepatic. Nu si-a revenit 100%, nu mi-a adus mingea, n-a sarit in pat. Dar spun Nu inca. Imi dau curaj.
Ma tot gandesc de vreo doua zile, de cand stiu valoarea bilirubinei ridicate din sange, semn de infectie – ce ar trebui sa fac? Sa ii spun primului medic care l-a vazut pe Aky ca ar fi trebuit sa-i ia analize? Ca…Aky avea o problema complexa, ca un examen echo se impunea, ca daca nu esti sigur pe ceva mai ceri o opinie, ca uneori o injectie nu rezolva totul, ca …? Sa-i spun sau nu?
08 Sâmbătă iun. 2013
Posted in Despre Westie, Istorii
43 de westie în același loc. Este rezultatul unei intrebari postate pe facebook de o mână de oameni sub o fotografie, care înfățișa o excentrică adunare de westie. Imaginea nu era din România, ci din Grecia, de la Atena.
Apoi a mai apărut una – din Brazilia, și încă una – din Japonia. Se schimba fotografia, dar întrebarea – „putem face și noi o întâlnire, la București?” – rămânea. Ei bine, DA. Putem face. Ba chiar s-a întâmplat. Iar dovada o vedeți aici și pe pagina de facebook Westie – România.
Potrivit lui Daniel Coman, organizator, totul a pornit de la un gând, undeva prin toamna anului trecut. Are un Westie, – ca să știți, pentru oricare dintre noi, cei care trăim alături de un westie, ghemul alb este The One, adică Westie cu majuscule -, primul câine din viața lui și a vrut să facă o pagină dedicată temperamentalilor terrieri. I s-a alăturat Silviu Iovan, care a creat un site, Club Westie România.
Așa a apărut o comunitate, inițial virtuală. Azi însă, cei mai mulți dintre noi am ieșit din spatele imaginilor frumoase postate pe rețelele de socializare, a descrierilor haioase și a rândurilor de jurnal.
Ne-am văzut la Ringstar, în Băneasa, ne-am cunoscut, ne-am bucurat, am zâmbit, am fost fericiți. Și noi și westie.
AICI PUTETI VEDEA O GALERIE FOTO
Dovadă stau fotografiile – minunate. Ce nu se vede e efortul. Efortul celor care au făcut totul posibil – au găsit locul, au găsit cățeluși și oameni dornici să ne arate ce înseamnă agility, ne-au dat recompense, ne-au oferit fundițe speciale din stofă ecosez, ne-au fotografiat, – o, Doamne, ce aventură, cu umbrelă antireflex, cu panou în spate și cu covor roșu – ne-au făcut atenți, ne-au dat apă, ne-au premiat. Într-un cuvânt ne-au făcut ziua!
Jurnalul unui Westie 