Etichete
Duminica seara, ianuarie 24, pe o vreme din aia, gen Sa nu dai un caine afara din casa. Dar cine are un westie stie ca zicala nu se aplica. Cel putin pentru cine are un westie precum Aky, caruia nu ii pasa daca ninge, daca ploua, daca e canicula sau daca e sfarsitul lumii. E vremea de iesit afara? Buunn, atunci iesim si gata!
In fine, era in jur de noua jumatate seara, plimbarea de seara. Afara ploua. O ploaie din aia mica si dusmanoasa. Ies cu dl Aky si il las sa ma duca unde o vrea el, caci expresia unde o vedea cu ochii nu se prea aplica, cel putin in cazul meu: lentilele ochelarilor erau aburite si pline de mici picaturi de burnita. Asa ca ma las in voia lesei, iar Aky ma duce spre un parculet de copii unde nu ne facem veacul, dar mai intram din cand in cand. De fiecare data doar noi doi, stapanii parcului.
Asa am facut si acum. repet: ploaie, duminica seara, ora 21.30. Nimeni in parc. Domnul Aky isi face pisul de control, eu ii zic sa iesim din parc, destul de inghetata, cand in spatele meu aud „pash, pash, fash” si apoi un „click”.
Recunosc ca m-am speriat. Am crezut ca in spatele nostru este un onanist. Ma intorc si zic, firesc: „Ce m-ati speriat!”. La care omul, sau agentul – pentru ca era un politist, rade precum Vanghelie cand il imita pe Ghita – gen „Chit, chit” -, dupa care, pune mana pe aparatul foto, pe care il tinea ca japonezii la gat, si ma intreaba in timp ce declanseaza „- Pot sa ii fac o poza?” Zic, ca omu, De ce nu? , gandindu-ma ca nimic bun nu avea sa urmeze.
Politia Locala Sector 3
Dupa ce mi-l pozeaza pe dl Aky pe spatiul verde – aflat la 20 de centimetri de tartan -, omul cu savoniera la gat mi se prezinta: „Agent politie locala M. F.”
Ma rog, un nume de floare. Imi zice ca nu am voie cu cainele in parc si ca – imi invoca un act normativ – tocmai am incalcat legea nu stiu cat de nu stiu cand si ca sa ma legitimez.
Ii zic omului ca nu stiam, ma apuca de brat, ii zic frumos sa ia mana de pe mine ca nu e cazul si, dupa ce invoc necunoasterea legii, ii raspund ca nu am actele de identitate la mine. „Dumneavoastra cand iesiti cu copilul, pisica sau cainele in parc, va luati si actele”, il intreb.
Zadarnic. Organul nu raspunde. Organul da-i si lupta si lupta si da-i cu legitimatu.
Ii zic omului ca nu am actele si refuz sa ii spun cum ma cheama. El ma ameninta ca ma duce la sectie. Eu ii zic sa ma duca. El, ca ma duce cu masina. Eu, ca nu e cazul, caci sectia de politie e la 200 de metri mai incolo si ca pot merge pe jos.
Cat parlamentam se face ora 22.00. El, ca amenda este intre 100 si 500 de lei pentru intratul in parc cu cainele. Eu, ca nu era nimeni in parc, ca e un caine de talie mica, ca era in lesa si ca, in pus, aveam asupra mea toate elementele, inclusiv pungi sa ii strang dejectiile, in cazul in care dl Aky ar fi facut un caca.
Zic: „m-ati vazut ca a facut si ca nu am strans?” El tace. Eu „- Era vreun copil, bunica sau parinte in parc, pe vremea asta, la ora asta, si fiara asta a facut ceva?”. El – mut.
In concluzie, nu i-am zis cum ma cheama si ce hram port, si i-am zis sa ma duca la politie. Omul ma cheama la masina, ca cica s-o securizeze. O securizeaza, adica o inchide, si mergem pe jos – intre timp incepuse sa ploua mai zdravan – spre politie. Intram, dam buna seara – eu, ma prezint si spun ofiterului de srviciu ca m-a prins politia comunitara cu cainele intr-un parc pustiu si ca am refuzat sa ma legitimez. Omul de la ghiseu isi stapaneste rasul. Zic si ca sunt multumita ca Politia Comunitara de la S3 isi face treaba. Au prins si au curatat sectorul de tot ce trebuia – eu eram pericolul. Agentul de la Locala riposteaza si imi zice ca asta e aria lui de competenta. Plusez si il intreb daca aria lui o reprezinta parcurile pentru copii.
Nu se lasa si ma intreaba de ce cred ca l-a fotografiat pe Aky. Ii zic ca l-am banuit ca este un admirator al rasei, pentru ca Aky este foarte frumos. Deh, iar eu modesta.
In fine. Politistul de la sectie imi cere data nasterii, ma gaseste intr-o secunda, imi spune numele si ocupatia – doar imi facusem cartea de identitate acolo si apaream cu detalii – si ii dicteaza adresa si datele mele colegului de la Locala.
Intreb: „Si, ma amendati?” „-Ramane la latitudinea colegilor de la Locala”.
Ma intorc spre colegul de la Locala, agentul F.M.: „- Ramane la latitudinea sefilor mei”.
Asa ca astept sa vad daca Politia Locala S3 ma va amenda. Sau nu.
24 ianuarie, duminica seara, burnita, un parc pustiu. Cand am plecat de la sectia de Politie se facuse ora 22 30.
Probabil in tot acest timp. in intervalul 21.00 – 22.30, in sectorul 3 nu s-a intamplat nimic mai grav decat prezenta mea intr-un parculet pentru copii, astfel incat sa fie nevoie de agentul F.M.
Jurnalul unui Westie 