Westie, blogul lui Aky in 2015. Cele mai citite posturi

Etichete

blog, despre westie, ponturi, posturi, sydney oper house, wordpress.com

In fiecare an primesc de la WordPress.com raportul de activitate, respectiv o dare de seama a activitatii mele in blogosfera.

Ma bucura de fiecare data pentru ca vine insotit nu doar de o grafica prietenoasa, ci si de un foc virtual de artificii. Plus ca informatiile sunt simpatc prezentate, astfel incat si o persoana ca mine, nu tocmai iute de mana cand e de scris despre domnul Aky, se simte o mini-albina.

Ca sa nu ma amuz doar eu, fac publice cateva puncte din Raport, plus cele mai citite posturi de pe acest blog  in 2015. Si Da, va multumesc ca „ne” cititi:

„The concert hall at the Sydney Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 13,000 times in 2015. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 5 sold-out performances for that many people to see it.

There were 15 pictures uploaded, taking up a total of 13 MB. That’s about a picture per month.

The busiest day of the year was May 24th with 705 views. The most popular post that day was Cât de deştept este un westie. Noi argumente. PLUS Ponturi pentru westie.”

Attractions in 2015

These are the posts that got the most views in 2015. You can see all of the year’s most-viewed posts in your Site Stats.

• 1Ce faci când câinele tău are o vomă galbenă? Avertisment: pentru stomacuri tari
• 2Cât de deştept este un westie. Noi argumente. PLUS Ponturi pentru westie
• 3West Highland White Terrier: 20 de lucruri bine de stiut despre rasa
• 4Somnul la câini. Câte ore doarme un westie
• 5Amenda pentru caine. M-a prins Politia Locala. Ce este de facut?

Anunțuri

Pierdut westie. Ce este de făcut

Etichete

facebook, grupuri, medalion, microcip, pierdut westie, Politia Animalelor, rasa, westie

Textul de mai jos a fost publicat mai intai pe facebook, aici, in Ajunul Craciunului, dupa ce un westie gasit pe strada a trecut la mustata pe langa sansa de a avea un trai mai bun.

Mi-e sila.

Cineva gaseste un westie vai de mama lui pe strada. Poza se share-uieste, i se cauta stapanul. Cainele nu are microcip si nici date de identificare pe lesa sau pe medalion. Pe ‪#‎ClubWestieRomania‬, pe ‪#‎WestieRomania‬ si pe pagini private sunt oameni care l-ar vrea. Oameni identificabili.

La un moment dat apare cineva care il revendica, dar nu are dovezi ca ar face familie cu respectivul catelus. Nu aduce carnet de sanatate, poze, ba nici nu se bucura de simpatia westiliceasca.Cu toate astea, cel care a gasit catelul prapadit il cedeaza invocand buna-credinta. Cainele ajunge intr-un garaj si apoi pe strada.

In tot timpul asta, pe facebook, zeci de oameni care iubesc si respecta necuvantatoarele se dau de ceasul mortii ca sa inteleaga daca westie-ul a ajuns in familia lui reala, daca e bine tratat si cum de s-a intamplat ca acest catel sa dispara.

E o poveste oribila. Una din zecile care ne vor umple facebookul zilele astea. Si asta pentru ca sunt tot felul de inconstienti care cumpara un caine pe post de pet, care se descotorosesc de el dupa bunul plac, care nu stiu nimic despre o rasa si nici nu vor sa invete, carora pur si simplu nu le pasa de un suflet si il trateaza ca un obiect sau ca o sursa de profit.

Mi-e o imensa scarba si sila. Vreau sa traiesc ziua in care Politia Animalelor sa existe pe bune si nemernicii si hotii sa fie inchisi si pedepsiti exemplar!

Vreau sa traiesc ziua in care se va face ‪#‎DreptatePentruAnimale‬! Cand legile vor fi aplicate in tarisoara asta si cand oameni precum cei care cauta acum sa inteleaga si sa ajute in mod real acel westie pierdut vor fi majoritari !

Si, va rog eu: puneti cip cainelui si un medalion cu datele de identificate. Adesea aceste „detalii” va pot salva prietenul!

Jurnal de noiembrie

Etichete

brit Care super premium, facebook, fotografii, jurnal

Sub acoperire @Aky Westie

Draga jurnalule, vorba lui Tetelu.

Lună frumoasă noiembrie. O incantare pentru mine – alerg, ma tavalesc prin frunze, ma plimb cat vreau – ma rog, negociez la sange fiecare traseu cu familionul – si intalnesc si ceva catelusi cu potential de imprietenire! Adevărat, mai mult în parc, că pe străzi slabe speranțe!

Mai și pozez: ca, deh, trebuie sa le fac si eu un hatâr bipezilor care ma ingijesc si ma sclavagesc zilnic:) Asa ca imi iau o pozitie eminesciana, de visator, si astept ca D. sa mă surprindă într-o ipostază avantajoasă, apoi să posteze imaginea pe Facebook si să adune Like-uri. De parcă Like-urile astea s-ar transforma în recompense…

Iată ca dovadă o astfel de fotografie.

Visator @Aky Westie

Una peste alta, imi e bine. Dupa o plimbare prin parc si vreo doua fotografii primesc o recompensa – vreo doua fasii de piept de rata uscat -, beau putina apa si trag un pui de somn pe balcon sau pe canapea, cum am chef. Ca acum!

Si da, stau și la curățat și adunat brăduții și frunzele uscate din fustă. Nu cu bucurie, dar stau.

A, mi-au schimbat si hrana, draga jurnalule! Acum primesc Brit Super Premium, cu vanat. Fara aditivi si fara prostii. Ma cam saturasem de gastro de la Royal Canin. Momentan imi este bine cu noile boabe.

Iau si niste vitamine, ca sa fiu in forma si visez la vara, ceea ce va doresc si voua.

Hmmm, las o dâră de miros în urma mea. Mama îmi zice că am nevoie de o baie. Baie? Nu e prea repede? Mă fac că nu aud și îmi caut un alt loc să îmi fac siesta:) Momentan scap.