Șase!

Etichete

Aniversare, westie

@Aky Westie

Șase ani. Atât a trecut de când ghemul ăsta băgăcios și încăpățânat a venit pe lume și aproape tot atâția au trecut de când suntem o familie.

La mulți ani, Aky! Să ne trăiești

Publicitate

Ce reactii au oamenii când văd un westie

Etichete

reactii, studii, venerite, westie. omeni

Stranie senzatie am avut azi, in timpul plimbarii in parc, in dreptul locului numit La veverite.

Acolo Aky, si nu doar el, devine arc. Pandeste veveritele, le alearga si se propteste langa trunchiul copacului in care micile vietuitoare se cocoata. Se protapeste acolo pana vin si il iau.

Siesta

Chiar daca nu e coada de veverita prin preajma, cand ajungem la locul cu pricina, functioneaza reflexul pavlovian. El se opreste, ciuleste urechile, ridica nasul si sta sageata.

Acelasi lucru si azi, cand vede o veverita. Nu apuca sa fuga dupa dansa, ca aud vocea unui batranel aparent inofensiv, care ciocnea doua nuci – il mai vazusem in parc, fix in aceeasi zona – ca imi zice:

-” Vreti sa va moara cainele?”

– „De ce?”, zic, perplexa.

– „Moare in somn, ca viseaza ca alearga dupa veverite si pisici. N-ati citit studiul francezilor? De ce il lasati sa faca rau?”

Marturisesc ca am avut senzatia ca totul e o poveste, iar el e un vrajitor care blesteama. Am prins catelul in lesa, le-am luat pe fetitele care alergau dupa Aky de mana, si ne-am indepartat rapid de omul negru.

Veterinar bun pe cale de disparitie

Etichete

centrovet, coravet, otita, sorin neculai

In ultimele sase zile am ajuns cu Aky de patru ori la medic. Asta pana duminica cand, in sfarsit, un medic l-a diagnosticat corect. Sper!

Am avut doua experiente semiratate la una dintre clinicile de top ale Bucurestiului care are avantajul principal al proximitatii, pentru noi, si al programului – non-stop. Dar s-o luam cu inceptul.

Toate bune si frumoase pana pe 15 iulie, cand domnul Aky a fost extrem de nelinistit si, in ciuda temperaturilor se baga in noi aratandu-ne spatele ca pentru scarpinat. Era ciudat de lipit de noi. Am zis ca e iubire.

Seara, povestea cu lipiciul a continuat, plus o respiratie sacadata, privire fixa, limba scoasa afara si tremurat.

Cum ceasul arata ceva minute dupa ora 20.00, iar la cabinetul la care este medicul lui curant se terminase programul, il iau pe Aky si ma duc la dr Radu Ionescu. Mi-l vede, ii povestesc ce m-a adus la el si imi zice scurt ca Aky s-ar putea sa aiba  alergie la purici. „Sa il deparazitam”, zice. „Sa il deparazitam”, zic si eu, desi de la ultima pipeta trecusera fix 3 saptamani, iar el poarta si zgarda Foresto.

Rapid medicul pune Advantix dupa ceafa si da asigurari ca Aky va fi bine, dar mai intai sa scape de…purici. „Daca starea lui se modifica urmeaza sa ne vedem”. Cu incurajari si ceva rusine – deh, alergie la purici – am ajuns acasa.

Dar cu Aky neschimbat.

Puls, agitatie, afectiune, bagat in noi ca si cum ne certa ca nu intelegem ce e cu el. Nici gand sa doarma sau se odihneasca. Se plimba prin casa fara sa isi gaseasca locul. Nu dormea el, nu dormeam nici noi. La 4 dimineata am decis sa iau catelusul si sa il duc la Centrovet, clinica non-stop. Surpriza. Si aici cainele era bine clinic. Temperatura, puls, dar – uitandu-se medicul in fisa de anul tecut – imi zice ca il suspicioneaza de luxatie la patela. Pe romaneste, luxatie de rotula. Ii face doua injectii, antiinflamator, si imi recomanda sa revenim a doua zi la control la un mare doctor, cu plimbari pe afara si recenzii gramada in online.

Revenim.

Omul, ca orice somitate, era plin de greata si distant. Se uita la Aky, ma intreaba daca am observat vreo schimbare si imi zice sa il tin sub observatie. daca vad ca e ceva in neregula sa il aduc pentru niste analize, gen biochimie si altele. Plec la fel de vitel cum venisem.

Din prostie nu merg cu Aky la medicul lui.

Sambata seara, Aky isi reia starea. Tremur, limba scoasa pe afara, sacadat, bagat in noi, privire sfredelitoare gen „Ce faci, nu vezi ca nu mi-e bine?”. Si, ca un facut, il apucase raul doar la ore din astea la care nu mai e deschis niciun capbinet, cu exceptia clinicilor non-stop. Hai din nou la Centrovet. Iar cantar, iar temperatura, iar puls. Aky, clinic, bine. Il controleaza ganglionii, Aky trece testul. Nu ii mai face injectii, dar imi arata pe un mulaj ce inseamna luxatia de padela. Ni se vorbeste calm – de catre un medic tanar, nu somitate – despre operatie, ni se dau niste medicamente si plecam spre casa. Acasa adormim spre 5 dimineata, noi. Aky ramane de veghe.

Duminica il iau si hai la cabinetul nostru, la noroc. Inchis.

Noroc ca exista cunoscuti, care au la randul lor cunoscuti. O sun pe dra vet Diana de la Pet Choice, un pet shop de unde ne luam noi mancare. Ii spun ca am nevoie d eun medic bun care sa il vada pe Aky pana ajungem la doctorul nostru. Ma trimite la dr Sorin Neculai.

Ajungem la el. Era de serviciu pana la ora 20.00. Ne vede catelul, il cauta, il controleaza, ne asculta, ne intreaba si se uita si la urechile lui Aky dupa ce i-am spus ca westie isi cam scutura capul si tine o ureche mai bleaga.

Otita! Ne si arata ce secretii are westilicul. Ne da tratamentul.

Il rugam sa se uite si la picioarele lui Aky. Nu simte nimic, nici vorba de luxatie de padela.

Suntem la finalul celei de-a doua zi de tratament. Continuam! Cautati-va cu grija veterinarul! Cu mare grija!