Etichete
Aky / Foto: @Aky Westie
Intalniri cu bale, sange, schelalaituri si muscaturi am avut. Nu stiu daca sunt multe sau putine. Zic ca Aky este un westie echilibrat si ca nu cauta scandal cu orice pret. Reactioneaza doar cand un alt viteaz ii pune o laba pe fund sau incearca sa-l domine considerandu-l o fetita. Altfel, buna pace. Nu se teme de rase ori de marimea celor din fata lui. Nu stiu sa aiba resentimente – cu exceptia cainelui de deasupra, pe care il uraste si a altor doi fiorosi (asa numitii caini de lupta), pe care ii maraie ori de cate ori ii simte prin preajma.
Cred ca nici memoria bataliilor nu o are, pentru ca altfel nu imi explic de ce ramane la fel de sociabil si dornic sa schimbe impresii cu orice fiinta pe care o intalneste. Are simpatii pentru comunitari – desi trei dintre ei l-au tavalit de nu s-a vazut in Parcul Circului si i-au capsat fundul.
Nu se teme nici de cockeri, desi unul i-a capsat urechea dupa ce l-a hartuit maraindu-l.
Nici cu bichonii nu are nimic, desi un frisee i-a bagat un dintisor in teasta. Si nici cu dobermanii nu a avut ceva de impartit pana in seara asta, desi trebuie sa recunosc ca nici nu a avut prea des ocazia sa socializeze.
In seara asta insa a simtit pe urechile lui de westie ce inseamna furia unei femele de doberman. Aky a intrat in tarcul in care erau doua doberman – mama si fiica – si un samoyed. Samoyedul a plecat la un moment dat, Aky si-a vazut de treaba linistit cateva minute pana cand a intrat un husky care s-a dus s ao miroasa de femela matura. Cateva secunde mai tarziu era incalecat de doamna doberman, iar stapanul si-a luat catelul si au iesit. Totul pana la fundulet, mi-a spus mandru stapanul celor doua femele. Ca sa evit situatii de tipul doberman in carca westie-ului, l-am prins in lesa pe Aky si am continuat sa schimb amabilitati cu stapanul fetelor. o fractiune de secunda a durat pana cand il aud pe Aky schelalaind cu cateaua in spate. Am avut noroc pentru ca omul si-a fluierat cainele care i-a morfolit urechile lui Aky, iar eu l-am luat in brate cautandu-l de semne. Nu am gasit. Bietul de el tremura tot si avea urechile fleasca. Am iesit din tarc, i-am zis peste umar tipului sa nu isi certe femela si m-am oprit pe o banca sub felinar pentru un nou check-in. Aky bine – sper. Dar abatut. Nu stiu cat a inteles el din „Totul pana la fundulet”, sincer – dar eu am inteles. Si vom evita dobermanii.
L-am adus acasa, i-am facut o baie buna si sper sa uite repede experienta. Uf…
Jurnalul unui Westie 