Cum se câștigă bani la negru la Facultatea de Medicină Veterinară

Etichete

facultatea de medicina veterinara, gastrita, gastrita la westie

Aveam două opțiuni – clinica MarcoVet din Pipera sau Facultatea de Medicina Veterinara. Cum habar nu am unde e Campul Piperei, varianta 1 a picat, așa ca am ales Facultatea. Am ajuns, am dat spaga ca sa pot intra cu masina – ciudat, cata vreme multi sunt ca mine, vin cu animale bolnave pe brate, – si am ajuns, dupa ce am omenit portarul, la receptie, respectiv triaj.

Acolo, un domn aparent amabil si genul ciubucar clar, isi tot dadea cu parerea unde trebuia sa mergem. Am ajuns la un conferentiar aflat in timpul unei ore de curs.

Nenicul in halat, dupa noi. A asistat la consultatia lui Aky, a dezinfectat patul de echo, ne-a condus în diferite săli, l-a dat pe Aky pe burtică cu gel pregătindu-l pentru echo, ba chiar a pus întrebări despre simptomatologie. Mă gândeam că efortul lui de a fi amabil ar putea fi recompensat cu maxim 20 de lei. Sau nu…

Cert e că după examenul echo, făcut de conferentiar în timpul orelor de curs, cu aparatura facultatii, am fost taxati, FARA CHITANTA, FARA BON, de nenicul amabil. La final, după ce am primit rezultatul de la echo, iar doctorul ne-a facut cateva recomandari, conferentiarul isi ia La revedere si ne spune ca platim la coleg.

O suta, zice nenicul. Iar A. i-a dat banii, pe care barbatul blond, cu ochi rosiatici de om caruia ii cam place sa bea, a luat banutii și i-a băgat rapid murmurand un multumesc in buzunarul de sus de la halat.

Niciun nume, nicun ecuson, nicio chitanta. Prinde orbul,  scoate-i ochii. Dar nenicul avea masina misto, cu numarul de Ilfov si a plecta la cateva miunute dupa noi.

Tare! Asa se fac banutii la facultate. Nu am nimic impotriva sa platesc, DAR banii sa mearga la facultate, sa fie folositi pentru studenti, pentru invatamant, nu pentru toti spagarii.

Bine ca scriem de doctorii care conditioneaza actul medical, dar despre lichelele ascunse la Veterinara nu scrie nimeni.

A…si a venit si al treilea diagnostic pentru Aky: gastrita „urata”. Luni seara, din nou – perfuzii. Trei ore. Imi vine sa-mi iau campii.

Publicitate

Aky varsă. Luni, ziua trei de vomă

Sâmbătă Aky n-a mâncat nimic, duminică – idem. Luni dimineață mergem la control la Armenească și dl Aky ajunge la perfuzii. Cumplit. Mai bine de o oră în care m-am chinuit să-l țin pe salteluță. Și-a scos branula, cu dinții pentru curioși, și-a spart o venă de sânge, a fost nevoie să i se tundă și cealaltă lăbuță pentru o nouă încercare de a-i pune branula. A sărit sângele, a stropit peste tot în cabinet…

Apoi perfuzia. A mâncat firul, l-a spart, medicul l-a schimbat, dar chiar și firul nou a fost enervant pentru AKy care l-a tras din punga fiolă care adăpostea cele 200 de ml de lichid vital pentru bietul meu prieten.

Aky arată jigărit și trist și mă privește cu niște ochi…Ba, mai mult, nici nu mai vine la mine. Cred că mă urăște…Mă plictisesc de moarte în încăperea mică și oribilă de la Armenească. Noroc cu doctorul care e binevoitor și vine periodic să-l vadă pe pitic. Clar, are o zi grea.

Aky privește firul de la perfuzie. Îl tentează salteaua, de fapt, îl enervează tot. Iar pe mine mă urăște.

După alte injecții care-i găuresc pulpele, suntem anunțați că trebuie să revenim la perfuzii, seara, dar că trebuie să facem o echografie ca să excludem riscul de PANCREATITA: Un alt posibil diagnostic.

Ce faci când câinele tău are o vomă galbenă? Avertisment: pentru stomacuri tari

Îl duci la medic, cel puțin eu asta am făcut sâmbătă când Aky a vărsat dis-de-dimineață o chestie verde ca un spanac ce avea deaspura o bucățică infimă de mușchi. Când zic infimă înseamnă că era chiar așa. După verzitura dată afară, Aky a mai servit una gălbuie și asta m-a speriat. Am decis să-l duc la Isravet, la dr. Ionescu, deși afară părea în largul lui. La cabinet nu l-am găsit pe medic, ci pe doctorita Raluca Rosioreanu care m-a anunțat că „azi e ziua vomei”. Ea i-a făcut lui Aky două injecții, anti-vomitiv și anti-spasmodic, câteva pastiluțe și mi-a recomandat ceai de mentă. În caul în care varsă ne vedem mâine, mi-a spus dra doctor. Tot ea m-a asigurat că Aky primise o injecție care avea să aibă efect 12 ore. Aiurea! Acasă, westie a vărsat din nou și a avut reprize parcă programate după ceas.

Noaptea a plâns, după ce, cu o seară înainte, nu dormise nici el nici noi exact din același motiv – voma.

Duminică dimineață am ajuns la Armenească, cea mai apropiată clinică de noi. Ajunși acolo – primul diagnostic: dischinezie biliară, posibilă. Dar cel mai bine să facem analizele. Și le-am făcut. Ne-a preluat dr. Gîțoi Costin.

2,6 mil a costat consultația, analizele și injecțiile care i-au găurit fundul lui Aky. Cătelușul meu vărsa încontinuu iar voma devenise galbena și ulterior albă, ca o spumă, ca un albuș bătut spumă. Fără vlagă.

La 16.00 aveam să aflu reultatul – analize la ficat și pancreas proaste. ne gândim la ce e mai rău?