De patru zile, Aky isi face plimbarea de seara cu o domnisoara patata, Tasha, un ciobanesc superb de doar patru luni, „speriata de bombe” – dupa cum au spus stapanii ei. Mi-am promis s-o transform, atat cat pot, intr-un exemplar sociabil si intr-o partenera de joaca pentru Aky, care i-a devenit „model”. Asa ca, dupa 8 seara, cand caldura se mai domoleste un pic, un westie si un ciobanesc se iau la tranta, se musca de urechi, se tavalesc in iarba, se amesteca si se incolacesc unul in jurul altuia, isi prind labutele in lese si ma infasoara in ele, si – dupa minute bune de zbenguiala – se despart, isi trag sufltul, lenevesc pe iarba umeda, pentru ca, dupa cateva minute, sa se incinga din nou la joaca. E grozav cand ii vezi ce frumos se joaca si cum trag care incontro. El, mai mare cu 6 luni, stie drumul asumandu-si rolul de conducator, ea – docila si fricoasa, asteapta putin inainte de a-l urma sau, dimpotriva, se incapataneaza pana cand el, generos, cedeaza si e dispus sa-si schimbe traseul pentru a merge incotro vrea tasha, alintata Tashi. Comic e si cand se intalnesc, pentru ca ea vine cu lesa si cu zgarda nepuse si dureaza ceva pana o prind si i le pun, timp in care ea se mai alearaga cu Aky sau, nerabdatoare sa iasa la joaca, mai face cateva drumuri intre casa si holul din care o preluam. Sunt adorabili impreuna. Aky i-a luat modelul lui Zen, Terra Nova care ii e cel mai masiv prieten si care, ieri seara, ii tot dadea tarcoale lui Aky. Westie -ul devenise brusc interesant dintr-un alt punct de vedere. Dupa zbenguiala cu Tasha, Aky mirosea ca o fetita.
Si tot despre prietenie ..asta seara a venit in parculet si Bobo, un metis de pechinez cu un Jack Russel, cred. E simpatic, maro cu alb si ceva pistrui pe botic. Bobo e de-o seama cu Aky si ii leaga o relatie ciudata in spatele unei porti. Dimineti la rand, Bobo era un hamait subtire si o silueta la fel care se zarea dupa o poarta. Fiecare plimbare de dimineata prin fata portii in spatele careia se afla Bobo se lasa cu un latrat, cu un pipi de marcare a teritoriului (asta era Aky) si cu o sapare reciproca pe sub poarta. Aky pe de-o parte, Bobo pe de-o parte. La un moment dat li se intalneau boticurile umede, isi atingeau nasurile si li se zareau gherutele. Asta era tot. Fiecare latra de-o parte si de alta a portii si fiecare spera ca, la un moment dat, tunelul pe care il sapau ii va apropia. I-am comparat multa vreme cu doi tipi care se cunosteau la o inchisoare si impreuna planuiau o evadare. Monte Cristo – varianta canina.
La un moment dat au aparut lacrimile. Despartirile de poarta cu pricina se faceau greu pana intr-o zi cand am zarit-o pe stapana casei in timp ce deschidea poarta. I-am zis cine sunt si i-am povestit de cateii care se cunosteau de „la gard”. Doamna l-a strigat pe „Bobo” si ne-a lasat s aintram in curte avertizandu-ne ca Bobo era cam timid. Adevarat, Aky a intrat impetuos, asa cum face in orice incapere, iar Bobo s-a ascuns speriat latrand in timp ce-si cauta un spatiu. Ei bine, dupa alte discutii la gard, in timp, astazi, dupa cateva saptamani de la prima intalnire fata-n fata, Bobo a fost scos in parc de stapana lui, iar cei trei – acum in varianta largita, cu Tasha, – au reusit sa se joace. Comic. Sa speram ca vom repeta distractia!
Aky este un sufletel foarte rabdator si, ciudat, deloc gelos in cazul Tashei. Parca ar intelege ca este vorba de un pui pe care il are in grija si caruia trebuie sa-i fie exemplu. Sper sa se dezvolte frumos impreuna.
Jurnalul unui Westie 